Rivalitatea dintre frati… Partea I

rivalitatea intre frati

Rivalitatea intre frati… un articol in 3 parti:

Una dintre primele nasteri din viata mea de care imi amintesc a fost cea intru confuzie, gelozie si haos, in momentul venirii pe lume a fratelui meu. Aveam patru ani si deodata reperele mele obisnuite s-au spulberat. Prezenta mamei nu mai era aceeasi, mirosurile, zgomotele si ritmul casei se schimbasera. Brusc am capatat sentimentul ca nu mai aveam nici o importanta, ca nimeni nu ma putea iubi, cu atit mai putin mama mea, pentru ca ea nu mai avea ochi decit pentru el, acest intrus care tocmai imi invadase universul. Astazi stiu — nu doar la nivel rational, ci la nivelul emotional de acum — ca eram iubit, ca mi se acorda toata atentia necesara; dar pentru sensibilitatea mea de copil de patru sau cinci ani, aceasta experienta a fost teribila si terifianta, o adevarata revolutie. Doua fotografii pastrate cu sfintenie in albumul de familie stau marturie pentru aceasta perioada, intr-una dintre ele apare un baietel blond, zimbitor, adorabil, imbracat in costum de marinar. „Sa-1 maninci, nu alta, de scump ce e”, aud si acum cuvintele pe care le rosteau deasupra capului meu. in cealalta apare un copil cu capul ras, cu aerul unui ocnas sau al unui cersetor gatit cu un palton vechi, cu pumnii strinsi in buzunare, cu privirea dura si zimbind fortat. Intre aceste doua momente… se nascuse fratele meu.

J. Salome ( Curajul de a fi tu insuti)

 

Rivalitatea atrage atentia mai mult decat intelegerea in cazul familiilor cu mai multi copii. Ce duce la aceasta rivalitate? Copiii nu aleg familia in care sa fie nascuti si nici nu se aleg unii pe altii. Acestia pot fi de sexe opuse, de varste diferite si temperamente distincte, si ceea ce este mai rau este ca trebuie sa imparta persoana pe care si-o doresc doar pentru ei: parintii.

Alti factori ar putea fi:

  • Pozitia in sanul familiei. Spre exemplu, unul poate fi incarcat de catre parinti cu sarcini. Ajutarea la cresterea copilului mai mic, sau copilul mic care incearca sa il ajunga din urma pe cel mare, acestea pot fi alte doua motive.
  • Baietii isi pot uri surorile daca tatal este mai apropiat de acestea. Pe de alta parte, fetele pot fi geloase cand fratele pleaca sa faca activitati cu tatal.
  • Varsta, un alt factor. La 5-6 ani se pot juca si intelege mai usor, pe cand odata ajunsi la 10-13 ani pot fi total opusi.
  • Cel mai important factor ramane atitudinea parintilor. Parintii au fost invatati sa fie impartiali, dar este destul de dificil. Este inevitabil ca parintele sa aibe atitudini diferite, mai ales cand fiecare copil in parte are personalitatea sa si nevoile sale specifice.

Va propun spre lectura urmatoarele aspecte ce al trebui luate in calcul atunci cand vine vorba de rivalitatea dintre frati.

  1. Sentimente… resentimente… cum le scoatem la iveala…
  2. Compararea fratilor si pericolele ei
  3. Cand „va iubesc la fel” inseamna ”mai putin”
  4. Atribuirea rolurilor – cum sa le evitam capcana
  5. Cand fratii se bat – cum sa intervenim

Azi vom acorda atentie sentimentelor….

Sentimente… resentimente… cum le scoatem la iveala?

Fratii si surorile trebuie sa-si comunice sentimentele pe care le au unii fata de altii. Astfel, rolul parintelui este sa-i ajute sa-si constientizeze sentimentele. Atunci cand copilul iti spune intr-una ca-si uraste fratele, tendinta ta este sa-l dojenesti, spunandu-i ca este urat ce spune. Pentru a-l ajuta sa nu se mai consume din cauza furiei, ar fi bine sa folosim un limbaj al emotiilor care sa-l ajute sa exprime ce simte pentru a se elibera de furie si frustrare. De exemplu: „inteleg cat de suparat esti pe Mihai”, „a facut ceva care te-a suparat rau”; „probabil te-a infuriat ceva ce a zis el”; „vrei sa-mi povestesti mai pe larg?”. Astfel invitati copilul la un dialog fara sa se simta judecat sau evaluat in vreun fel.

  • Situatia I: fetita cea mai mare o loveste pe sora ei sau invers.

Exprimare ce duce la rezolvarea conflictului: „Nu te pot lasa sa-i faci rau surioarei tale, dar arata-mi ce simti facandu-i la fel papusii”. Cuvintele cheie sunt „arata-mi”. Cand copilul loveste papusa, parintele poate pune in cuvinte ceea ce incearca copilul sa exprime. „Esti foarte suparata pe sora ta”….„Uneori te infurie”…… „Ma bucur ca mi-ai aratat. Daca te mai simti vreodata asa, sa vii neaparat sa-mi spui”. De asemenea sunt parinti, care nu se simt confortabil cand isi vad copilul lovind papusa. In acest caz puteti inlocui papusa cu perne vechi, plastilina, acuarele sau culori si hartie, ca mijloace de exrimare. „Poti sa-mi desenezi ceva care sa-mi arate ce simti”. „Liniile alea negre imi arata cat de furioasa esti!”.

  • Situatia II: Ai in vizita cativa prieteni/rude care se agita in jurul bebelusului, copilul cel mare pare abatut si ganditor.

Mai tarziu are reactii pe care nu le poti explica.
Cuvinte ce te pot ajuta.
Pentru ca este greu sa controlezi reactiile musafirilor, tot ce poti face este sa-ti „vaccinezi” copilul constra acestor neplaceri, discutand deschis cu el despre cum este posibil sa se simta. „ Sunt sigura ca este suparator sa-i vezi pe toti cum se mira de cat de frumoasa este surioara ta, chiar daca stii ca la fel iti faceau si tie cand erai asa mic. Daca se poarta asa si de data asta cand vor ajunge la noi, fa-mi un semn, de exemplu fa-mi cu ochiul, si o sa-ti raspuns si eu la fel. Atunci o sa stii ca inteleg. O sa fie micul nostru secret”.

Ajutati-va copiii sa isi comunice sentimentele unul fata de altul:

  • Prin cuvinte care desemneaza sentimente: „pari furios”!
  • Prin dorinte: „doresti sa-ti ceara voie inainte sa-ti foloseasca lucrurile”.
  • Printr-o activitate simbolica sau creatoare: „ce-ai zice sa faci un afis cu ”Proprietate privata” si sa-l lipesti pe cutia rolelor tale.

Copiii trebuie opriti cand devin violenti:

„Opreste-te! Nu e voie sa facem alti oameni sa sufere!”. Si sa li se arate cum sa-si descarce furia intr-un mod acceptabil. „ Spune-i in cuvinte cat de tare te-a suparat. Spune-i: ”nu vreau sa-mi iei jocul fara sa-ti dau voie”!

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone
Carmen Vieru
Carmen Vieru
Psiholog cu drept de libera practica, consilier psihologic si psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei. Specialitatea: Psihoterapie experientiala si a unificarii centrata pe adult-copil-cuplu-familie. Absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarile Psihologie si Pedagogie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *