Laudele care rănesc Vs. Laudele care ocrotesc sentimentele copilului tău – Partea a II-a

Laudele care rănesc Vs. Laudele care ocrotesc sentimentele copilului tău - Partea a II-a

De-a lungul timpului, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii copii au o stimă de sine atât de scăzută.

Una din concluziile la care au ajuns a fost că aceștia nu au fost destul de apreciați și lăudați de părinți. Asa incepeam prima parte a acestui articol.

În ceea ce privește laudele pozitive, iată ce tipuri de mesaje benefice pe termen lung transmit ele:

Exemple de laude benefice pentru copii:

1. Bravo! Ai reușit pentru că te-ai străduit foarte mult!

Acest tip de laudă face minuni pe termen lung, pentru că îi transmite copilului un mesaj foarte important:
dacă vrei să reușești, va trebui să te străduiești și să nu te dai bătut!
Această atitudine îl va ajuta pe copil în momentele în care se va lovi de dificultăți. În loc să se teamă de eșec sau să se descurajeze, el va persevera pentru a-și atinge scopurile. Pentru el eșecul nu va fi decât o parte firească a procesului de învățare și nu îi va scădea cu nimic stima de sine. El va înțelege că succesul nu se datorează calităților înnăscute ci a celor dobândite în urma exercițiului.

Un copil care știe că este premiant nu pentru că s-a născut deștept ci pentru că este foarte silitor se va simți mai mulțumit decât un copil care crede că rezultatele bune la învățătură se datorează unor capacități pentru care nu a facut nimic.

2. Mă bucur pentru succesul tău

Unul din cele mai dureroase momente pentru copil este când strădaniile sale nici măcar nu sunt observate de către ceilalți. Copilul este motivat în primul rând de dorința de a-și mulțumi părinții. Pentru el, orice efort merită atâta timp cât este observat. Părinții care apreciază străduințele copilului îl încurajează pe acesta să continue. Dacă teama de eșec îl face pe copil să abandoneze sarcinile prea grele, dorința de a avea succes îl motivează să persevereze când dă de greu.

De asemenea, cand copiii au un succes, este important să aibă cu cine să împartă bucuria de a reuși. Când observă că și ceilalți se bucură pentru el, satisfacția lui crește și mai mult.

Dincolo de mesajul transmis de laudele noastre, este foarte important și felul în care îi lăudam pe copii precum și momentul în care o facem.

O laudă spusă într-un moment nepotrivit poate să isi piarda din eficiență sau chiar să aibă un efect opus.

3. Pentru mine esti cel mai curajos/minunat/perseverent/frumos copil.

Acest tip de laudă ajută copilul să se simtă în siguranță în relația cu părintele lui.

El știe că orice obstacol va întâmpina în relațiile sociale, părintele său îi va acorda sprijinul în identificarea și construirea celor mai potrivite strategii de acțiune. Când copilul aude că pentru părinte el este minunat așa cum este, cu punctele forte și cu slăbiciunile sale, va acționa cu mai multă încredere în contextul său de viață.

Exista o diferență între „Esti cel mai destept” si „Pentru mine, ești cel mai deștept”, în primul caz copilul își poate spune în sinea lui:„greșești, sunt alți colegi mult mai deștepți”, pe când în al doilea caz copilul va știi sigur că pentru familia lui el este cel mai important. Uneori asta e tot ce contează pentru un copil!

4. Descrie întotdeauna comportamentele pozitive ale copilului atunci când îl lauzi.

Folosiți descrieri concrete atunci când lăudați un comportament:

„Bravo! Sunt mulțumit să te aud spunând mulțumesc”.
„Felicitări! Mi-a plăcut faptul că m-ai ascultat și nu ai întrerupt conversația noastră”.

Astfel de formulări ajută copilul să persevereze în manifestarea comportamentului dorit.

Exemplele de mai jos vin să ilustreze încă o dată în plus eficiența laudelor descriptive.

Laudă folositoare:

Îți mulțumesc că ai spălat jucăria. Arată ca nouă.

Ce își poate spune copilul în sinea sa:

Am făcut o treabă bună. Munca mea este apreciată.

Laudă nefolositoare:

Ești un înger de copil.

Laudă folositoare:

Mi-a plăcut felicitarea pe care mi-ai desenat-o. Mesajul este așa emoționant, cuvintele alese cu sufletul si desenele alese  foarte intelegent.

Ce își poate spune copilul în sinea sa:

Am bun-gust. Mă pot baza pe deciziile mele.

Laudă nefolositoare:

Ești întotdeauna așa politicos.

Laudă folositoare:

Compunerea ta m-a emoționat!

Ce își poate spune copilul în sinea sa:

Mă bucur să sunt capabil să scriu o compunere.

Laudă nefolositoare:

Ești un scriitor tare priceput!

Laudă folositoare:

Am apreciat foarte mult că ai spălat vasele azi.

Ce își poate spune copilul în sinea sa:

Sunt responsabil.

Laudă nefolositoare:

Ți-ai făcut treaba mai bine decât oricine.

Laudă folositoare:

Povestea ta mi-a dat niște idei noi.

Ce își poate spune copilul în sinea sa:

Pot fi creativ/original

Laudă nefolositoare:

Scrii foarte bine pentru vârsta ta.

 Aceste afirmații pozitive, repetate lăuntric de copii, le influențează într-o măsură considerabilă buna părere despre sine și despre lumea din jur.

Ne-am bucura dacă în formularul de mai jos ați adauga un comentariu la subiectul acestui articol. Ne interesează de asemenea și experiențele dumneavoastra personale de viață în educația celor mici: Ce metode au avut succes, cu ce metode ați dat greș ?!

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone

Carmen Vieru
Carmen Vieru
Psiholog cu drept de libera practica, consilier psihologic si psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei. Specialitatea: Psihoterapie experientiala si a unificarii centrata pe adult-copil-cuplu-familie. Absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarile Psihologie si Pedagogie

4 Comments

  1. pascaru liliana says:

    Consider foarte util materialul dvs,deoarece este redactat pe intelesus tuturor parintilor,asfel pot fi usor de aplicat sfaturile dvs.

  2. lulu says:

    Felicitari pentru acest articol, un subiect extrem de important si foarte ,tricky’ de aplicat . Stima de sine a copilului reprezinta FUNDATIA pe care ,poate. creste, sau din pacate , nu-i permite cresterea’ . Imi voi permite sa expun cateva experiente pe care le consider relevante in aceasta analiza. Acestea nefiind modele, insa sunt reale, traite, si posibil a fi valoroase ca studii de caz, prin aceasta prisma.

    Caz 1. doua fetite, verisoare, 2 ani diferenta intre ele,, isi petrec verile impreuna .
    Cea mai mare, dintr-o familie semnificativ destabilizata ca mediu de dezvoltare emotional, cu probleme financiare majore, altfel foarte isteata cu potential extraordinar, fara nici un preget in tot ceea ce face, plina de viata, ambitioasa si EXTREM de MUNCITOARE.
    Cealalta, o frumusete de fata, de data aceasta crescuta intr-o familie in care domneste armonia si fara lipsuri financiare, altfel, cam moale si fara entuziasmul celeilalte, dar constiincioasa si incercand sa faca lucrurile asa cum isi dorea familia ei.

    In aceasta comparatie, mama celei din urma, (o femeie cu o prezenta dominanta, extrem de frumoasa, ambitioasa, cu aptitudini exceptionale, o femeie ce se arata intotdeauna perfecta, si care cerea de la copilul ei maximul) o lauda permanent pe prima, ca un exemplu de performante, comportament si atitudine, punandu-si propriul copil in umbra , intr-un dezavantaj umilitor.
    O lauda ce se dorea constructiva, s-a dovedit a fi ESENTIAL SUPORTIVA pentru prima fetita, si TOTAL NEFASTA pentru verisoara ei.

    Prima fetita isi gasea astfel confirmarea care niciodata nu ar fi venit de la familia ei, aceasta matusa devenind-i un idol, sustinerea acesteia avand un impact major in mentinerea stimei ei de sine. Cea de-a doua crescand in ea samanta neputintei, a inferioritatii , a lipsei de abilitati personale, atragandu-si in viata nerealizari.

    Dupa 40 ani, regasim aceste 2 fetite, devenite femei, ambele fara confirmarea suprema a mamelor fiecareia, nesigure pe ele, cu o stima de sine semnificativ deteriorata, ambele manifestand nevroze evidente .
    -prima, realizata profesional, insa dezvoltand incepand din adolescenta simptome psihosomatice, cladind o depresie ATAT DE BINE ASCUNSA care o aduce in intr-o psihoterapie pe o perioada de mai multi ani, asteptand si acum CONFIRMAREA. Cautarea recunoasterii si a aprecierii devenind singurul tel interior, pana chiar in propria terapie.
    – cea de-a doua, constientizand greselile mamei, si incercand sa le contracareze, totusi , infailibil, aplica metode oarecum similare de ‘educatie’ propriului copil.

    Caz 2.
    Doua mame cu fetitele lor, in sejur la mare la piscina . Una din fetite invatase singura sa inoate. Mamica cealalta aratandu-se plina de admiratie si felicitand-o, fara sa constientizeze efectul ce-l avea propriei fetite, altfel adorate si inconjurata de dragoste, caldura materna si afectiune .
    Desi reactia a fost constientizata imediat ca o gafa, efectul, a fost si neasteptat si nebanuit pentru aceasta mamica. Fetita acesteia, din acel moment si-a pus toata puterea, ambitia si consecventa ei in a demonstra a si ea poate. Pana la sfarsitul sejurului , in aceste cateva zile de ,munca acerba’, A INVATAT SA INOATE SINGURA. Demonstradu-si ca detine resursele de a obtine ceea ce orice copil are nevoie:
    CONFIRMAREA MATERNA.

    Dupa acestea, sper ca nu am plictisit, si ca mamici cititoare sa poata descifra mai usor nevoile propriilor lor copii, sa le poata oferi, stalpii de sustinere in calatoria lor viitoare.

  3. Carmen Vieru says:

    Multumim pentru interesul acordat. Ne bucuram ca ati gasiti utile informatiile oferite. Articolele noastre se bazeaza, pe langa partea teoretica, pe experientele de lucru cu parinti si copii. Experientele impartasite de dvs puncteaza inca o data in plus importanta comunicarii parinte-copil in consolidarea stimei de sine.

  4. Marian Runceanu says:

    Foarte bun articolul !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *