Copilul meu nu-și face temele. 10 strategii ca sa-l motivezi

Copilul meu nu-și face temele

„Mami, îmi fac temele puțin mai târziu”.
„Mami, mă doare burtica acum…stau puțin în pat și apoi mă apuc de teme”.
„Am prea mult teme și nu îmi place deloc să fac teme”.
„De ce trebuie să avem atâtea teme?”.
„Vreau să mă mai joc puțin”.

Dacă ai un copil școlar ai auzit măcar o dată una din afirmațiile de mai sus. Este o realitate că în ziua de azi copiii se plâng foarte des legat de cantitatea mare a temelor, de timpul alocat acestora și de nevoia continuă de a se juca mai mult, de a a-și petrece timpul altfel decât făcând ”nesfârșitele teme”.

Aflați în fața acestor „plângeri” mulți părinții se întreabă:

  • Cum să-l fac să progreseze, având în vedere că are toate resursele necesare: inteligență, creativitate, curiozitate..etc?
  • Cum să-i insuflu dorința de a-și face temele corect și în timp adecvat?
  • Cum să-l ajut să se concentreze, dacă sfaturile mele îi intră pe o ureche și îi ies pe cealaltă?
  • Cum să-l ajut să devină responsabil și independent?

În calitate de părinți, nouă ne revine sarcina de a ne susține copiii să crească frumos, de a reuși în viață și de a fi fericiți.

Și pentru că motivația oferă comportamentului sens, consistență, coerență și perseverență, te invit să ne concentrăm atenția asupra a zece metode menite să crească motivația copilului.

1. Înainte de a ne motiva copiii trebuie să ne motivăm pe noi înșine!

Pentru a-ți ajuta copilul este important ca tu să-ți cunoști propriile atuuri, nevoi și dorințe, eventualele așteptări și convingeri legate de ce înseamnă școala și educatia pentru tine. Cu siguranță îți va fi mult mai ușor să te raportezi la copil așa cum este el și nu așa cum ți-ai dori tu să fie.

2. Prezintă-i școala într-o lumină pozitivă.

Copiii noștri știu foarte bine că trebuie să meargă la școală.

Cu toate acestea, felul în care ei se vor raporta la această „constrângere” depinde în mare măsură de viziunea noastră asupra școlii. Dacă le spunem copiilor că nici noi nu ne-am descurcat prea bine la matematică (sau la oricare altă materie), lăsăm să se înțeleagă că nu ne va surprinde un eșec al lui.
De ce să se mai străduiască, dacă scuza îi este servită pe tavă:

„semăn cu mama (sau cu tata…sau cu unchiul..), chiar nu mă pricep la matematică”.
În compensație, vom auzi un adolescent spunând:

de ce trebuie să mă străduiesc atât, dacă mama / tata a reușit să trăiască – și încă foarte bine- fără să se priceapă la mate.”?

Atenție! Copiii sunt primii care sesizează contradicția dintre ceea ce spunem și ceea ce gândim cu adevărat.

Dacă prezentăm școala într-o lumină pozitivă, copilul va fi mai receptiv în ceea ce privește noțiunile noi, va fi mai atent și va obține rezultate mai bune.

Te invit să reflectezi asupra următoarelor afirmații pe care le poți folosi în comunicarea cu copilul tău:

„Este luni. După ce am petrecut un weekend frumos împreună, eu voi merge la serviciu, iar tu la școală”.
„Cât am fost la școală am învățat multe lucruri care îmi folosesc acum la serviciu”.
„Ce-ar fi să aratăm astăzi fiecare de ce suntem în stare? Dacă vrei, diseară vom povesti cele mai interesante lucruri.”.

3. Ajută-l să înțeleagă că munca este o chestiune de obișnuință.

Toți cei care se ocupă de educație și de învățământ în special au constatat că un „elev bun” își economisește forțele.

El nu muncește mai mult, ci mai eficient. Cu alte cuvinte, în mod constant și organizat. Pe scurt, un elev cu deprinderi bune de muncă este atent în clasă, lucrează exercițiile/temele în mod constant și regulat acasă, recitește notițele de la lecția precedentă înaintea unei lecții noi. Așadar, spune-i cât mai des copilului tău:

„ Norocul nu vine din senin. Trebuie să muncești tu singur. Este mai bine să lucrezi puțin în fiecare zi decât să petreci câteva ore recapitulând în ultimul moment.”.
„Ce metodă de lucru ai folosit? Ai recitit lecția? Ce-ar fi să rezolvi câteva exerciții acum ca să te antrenezi? Hai să citim împreună”.
„Sunt convins că vei reuși cu timpul. Nu te descuraja. Vei avea nevoie de sprijin ca să depășești acest obstacol. Îți stau la dispoziție.”
„Uneori este perfect normal să nu reușești din prima încercare. Cu cât efortul tău va fi mai regulat, cu atât rezultatele vor veni mai repede. Ai răbdare”.

4. Ajută-ți copilul să-și fixeze propriile obiective, realiste și accesibile.

Obiectivele clare și măsurabile oferă numeroase avataje: o atitudine senină față de viitor, sentimentul că suntem ghidați pe acest drum pe care am pornit de bunăvoie, o perspectivă dinamică asupra acțiunilor pe care urmează să le întreprindem, o economie de timp și evitarea activităților care nu au legătură cu obiectivele fixate.
Spune-i copilului cât mai des:

Fiecare copil are ritmul său. Ce anume te-ar putea ajuta să progresezi/ să termini temele într-o oră?”.
„Ce-ai zice să începi cu niște exerciții mai ușoare? După aceea vom încerca să le rezolvăm pe cele mai dificile.”
„Eu sunt mândră de faptul că ai reușit să-ți îndrepți nota. Știu că ai avut nevoie de multă muncă și răbdare.”

5. Remarcă toate progresele copilului tău, chiar și pe cele mai neînsemnate.

Un copil motivat este un copil care știe că cineva are încredere în el. Haideți să fim noi, părinții, acel cineva!
Spuneți-le cât mai des copiilor:

„ Am încredere în capacitatea ta de a progresa. Știu că nu e ușor și sunt sigur că vei începe să progresezi puțin câte puțin.”.
„Ce ai făcut altădată pentru a reuși? Cum te-ai simțit după aceea? Încearcă să reînvii acel sentiment apelând la aceeași metodă care ți-a asigurat succesul.”
„Ai făcut progrese evidente, ar trebui să fii fericit. Eu, unul sunt.”
„Răspunsul meu este negativ, și cred că este important să înțelegi de ce. Dacă ți-aș da voie sa faci ‘X’ lucru, iată ce urmări ar avea asupra ta / asupra mea.”.
„Îmi pare rău că trebuie să-ți spun „nu”, te asigur că vei putea să te joci pe tabletă într-o zi în care vei avea mai puțin de lucru.”

Următoarele 5 strategii pentru motivarea copilului în a-și face temele le găsiți în partea a doua a acestui articol:

Copilul meu nu-și face temele. 10 strategii ca sa-l motivezi – partea a II-a

Copilul meu nu-și face temele. 10 strategii ca sa-l motivezi – II

6. Ajută-l să înțeleagă că succesul nu are nimic de-a face cu magia.

7. Învață-ți copilul să profite de pe urma situațiilor dificile.

8. Amintește-i mereu că succesul se află la îndemâna oricui.

9. Ascultă ce îți spune copilul și încearcă să înțelegi ce simte.

10. Fii un model pentru copilul tău.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone

Carmen Vieru
Carmen Vieru
Psiholog cu drept de libera practica, consilier psihologic si psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei. Specialitatea: Psihoterapie experientiala si a unificarii centrata pe adult-copil-cuplu-familie. Absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarile Psihologie si Pedagogie

4 Comments

  1. Anda says:

    Să-mi fie cu iertare,dar despre ce școală vorbim aici,oameni buni?!? Cumva despre cea care omoară din fașă dragostea de carte a copilului cerându-i prea mult într-un ritm prea susținut și contrar naturii copilului? Despre școala care obligă la supunere, memorare și redare, atrofiind creativitatea, potențialul real, unicitatea copilului?! Despre școala învechită în gândire care fură copilăria și jocul refuzând să se adapteze copiilor din lumea reală, de azi?? Școala ASTA să i-o prezint eu, părintele responsabil, cu dragoste??? Să-l mint??? Oare n-ar fi mai înțelept să ne trezim, noi, părinții, și să ne actualizăm noi propria educație?- ca să facem cu toții o schimbare reală în nenorocitul ăsta de sistem??? N-ar fi mai bine decât să ne păcălim copiii să îngurgiteze toate experimentele nesăbuite ale altora???

    • Mihaela says:

      Mare dreptate aveți! Nu stiu cum sa îmi mai motivez copilul, când vad cate absurdități sunt in programa școlară. La clasa 1 are teme care ii ocupa chiar si 3-4 ore pe zi. Învățătorii foarte slab pregătiți…Este un dezastru învățământul romanesc, degeaba se fac petiții, nimic nu se schimba…Trist….

  2. Carmen Vieru says:

    Intrebarile si ingrijorarile dumneavostra sunt pertinente. In ultimul timp sunt foarte multe voci care critica sistemul de invatamant, dar a arata cu degetul fara finalitate….pare a fi din categoria „munca in zadar”. Important este sa se accentueze ce ar trebui sa facem, ce sa punem in loc, astfel incat sistemul sa fie productiv si constructiv. Sunt de acord cu dvs., scoala romaneasca este invechita in gandire, in actiune si nu tine pasul cu nevoile copiilor nostri, dar asta nu inseamna ca micutii nostrii nu mai au un viitor si nu isi pot implini visurile. Dimpotriva, cu ajutorul si sustinerea parintilor copiii pot parcurge perioada scolii crezand in ei si in visurile lor. Toate astea sunt posibile daca parintele are o atitudine pozitiva in a-si motiva copilul, este foarte greu sa schimbam sistemul….important este sa incepem cu noi, parintii, asa cum a-ti zis si dvs. Eu cred cu tarie ca parintii sunt cei care-i educa pe copii mult mai mult decat profesorii .Un parinte care si-a insusit acest crez, va deveni un model pentru copilul sau, il va invata sa se iubeasca, sa caute solutii la frustrare si sa-si asume responsabilitati. Cu aceste convingeri despre sine copilul va merge la scoala si va intelege ca orice vor spune profesorii sau colegii, el este demn de iubire si are dreptul sa creada in el, isi va asuma eventualele greseli si le va transforma in potentialitati….Desigur ar fi mult mai multe de spus :) Un subiect atat de important nu poate fi epuizat in cateva randuri….

  3. Bozga Alina says:

    Ce usor punem eticheta de “invatatori foarte slab pregatiti”! Oare cunoasteti atat de bine sistemul de invatamant incat sa puneti la zid: invatatori, programa, modul in care se concep orele, etc…. Nimic nu va este pe plac. Oare omul acela care isi pune sufletul in fata elevilor sai si poate se gandeste si noaptea cum sa lucreze mai atractiv, mai interesant, cum se simte cand vede si aude acestea? Daca ati avut o experienta neplacuta, nu inseamna ca toate cadrele sunt la fel. Zice bine, Carmen Vieru, educatia incepe in familie, iar parintele este primul model pentru copil. Atitudinea pe care o are parintele fata de scoala o va avea si copilul, cu siguranta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *