Copilul meu este… stresat?! Cum pot sa il ajut?

Copilul-meu-este-stresat.-Cum-pot-sa-il-ajut

„Jur că este posedat…”, se plânge o mămică. „ A fost extrem de irascibil toată săptămâna, iar ieri mi-a spus învățătoarea că a tăiat bluza unui coleg. Când am vrut să discut cu el, a început să țipe:

„Nu este vina mea”!…

apoi brusc s-a încruntat și a început să urle…..”

Faptul că în ziua de azi, copiii noștri trebuie să facă față multora din presiunile vieții moderne, este un adevăr unanim acceptat. La fel ca noi toți, el trebuie să lupte cu „capcanele” (dezamăgiri, nedreptăți, presiune, relații sociale periculoase… etc.) zilnice. Din nefericire, când copiii nu fac față stresului, acest lucru poate avea un impact dramatic asupra comportamentului lor.

Stresul și agresivitatea merg mână în mână. Așa cum știm cu toții de la orele de biologie, când suntem puși la zid, mintea și corpul ne pregătesc să facem una din două:

fie să o rupem la fugă, fie să luptăm.

Mecanismele de „liniștire”, care de obieci cenzurează comportamentul antisocial, nu mai au aceași putere, în timpul crizelor, suntem programați să acordăm prioritate mecanismelor de reacție rapidă ale creierului primitiv pentru a supraviețui. Frânele nu mai funcționează!

copilul-meu-este-stresatVulnerabilitatea la stres diferă de la copil la copil. Schimbări radicale de dispoziție, recurgerea la minciuni și la agresivitate, toate acestea pot fi semnele exterioare ale unei presiuni interioare datorate pierderii capacității de autocontrol. Din aceleași motive, copiii stresați pot să se plângă și că le este dificil să se concentreze ori că le este greu să rețină sau să memoreze informații noi. Copiii stresați pot regresa din punct de vedere emoțional, revenind la comportamente depășite, cum ar fi să-și sugă degetul sau să plângă dacă nu-și mai văd părinții.

Cât privește copiii de vârstă mai mare, aceștia pot deveni neascultători și arțăgoși, nepoliticoși și introvertiți.

De asemenea, studiile recente afirmă că performanța școlară este o sursă de tensiune pentru mulți copii:

teama de a nu se descurca la școală este adesea legată de anxietăți referitoare la viitor, după ce termină școala. Astfel, învățați-vă copiii că „eșecul” sau notele mai slabe sunt feedback-uri utile și că fac parte dintr-un proces continuu de învățare care îi va ajuta să se dezvolte.
Ajutați-i să privească orice obstacol ca pe o oportunitate. Subliniați faptul că abilitățile nu sunt înnăscute, ci dobândite prin exercițiu.

Alte evenimente care sunt asociate cu stresul în copilărie sunt: moartea, despărțirea și divorțul, boala unuia dintre părinți sau a unei rude apropiate – astfel de evenimente pot avea un efect puternic asupra copiilor.
Ajutați-i pe copii să se pregătească pentru a face față schimbărilor din viața lor – indiferent de importanță – și fiți conștienți că le poate fi greu.

Încurajați-i să discute despre îngrijorările lor.

Cum putem ajuta copiii stresați?

Tehnicile simple de autorelaxare constituie unele dintre cele mai utile instrumente pentru copilul tău.

Respirația corectă.

Indiferent dacă se simte stresat, panicat sau mânios, în cazul în care învață să respire corect, copilul va face progrese semnificative în restabilirea echilibrului și în stoparea surescitării care însoțește „gândirea emoțională”.

Relaxarea progresivă a mușchilor.

Tehnica de contracarare și relaxare a diferitelor grupe de mușchi are rezultate benefice pentru corp și pentru minte.

Forța imaginației – efectele calmante ale vizualizării.

Încurajați-vă copilul să se imagineze într-un cadrul relaxant unde să poată „evada” la nevoie (copilul trebuie să-și folosească tote cele cinci simțuri în realizarea detaliilor ,,,ce culori și forme vede? Ce simte? Cât este de cald sau cât este de frig? Ce miros simte? Ce aude?… etc.).
Pentru un copil este benefic să-și personifice sursa emoțiilor negative și să inventeze o soluție „magică” pentru a o combate. Tehnicile de vizualizare pot fi, de asemenea, folosite pentru a înlocui o emoție negativă cu una pozitivă.

Joc pentru combaterea stresului: Clepsidra…

Cere-i copilului să își imagineze propriile sentimente legate de situația stresantă ca fiind un nisip roșu aprins într-o clepsidră ( puteți face rost de una, în cazul în care copilul nu știe despre ce este vorba).
Explicați-i că, oricât de mult s-ar strădui firicele de nisip nu pot rămâne în partea de sus a clepsidrei. Încurajați-l să-și imagineze cum îngrijorările lui se scurg încet prin gâtul clepsidrei, sub influența gravitației, până când partea de sus rămâne complet goală.

Repetați procesul până când copilul se liniștește.

O imagine similară este cea a apei din cadă, care se scruge în vârtejuri.

Nu vă grăbiți: imaginându-și nisipul care se prelinge ușor, ușor, copilul dă timp sistemului nervos parasimpatic să-și îndeplinească misiunea.

Bine de știut!

Nu vă puteți proteja copilul de toate formele de stres ale vieții, dar puteți să-l ajutati să-și dezvolte resurse pentru a le elimina ori a le diminua efectele.
Un soldat nu ar putea fi trimis în luptă fără arme, dar exact asta facem când ne trimitem copiii în lume fără să știe cum să facă față stresului și îngrijorărilor. Desigur, unii copii găsesc și singuri soluții, însă învățarea din propriile greșeli poate fi lungă și costisitoare.
Ca părinți, aveți ocazia de a vă „echipa” copiii cu resursele necesare pentru a face față stresului cotidian.
Merită efortul!

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone
Carmen Vieru
Carmen Vieru
Psiholog cu drept de libera practica, consilier psihologic si psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei. Specialitatea: Psihoterapie experientiala si a unificarii centrata pe adult-copil-cuplu-familie. Absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarile Psihologie si Pedagogie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *