Dacă te invit să te gândeşti la anii copilăriei tale, îţi aduci cu siguranţă aminte de câțiva colegi/prieteni/cunoscuți care păreau mereu siguri pe ei, care parcă aveau mereu răspunsuri la orice, care răspundeau plini de entuziasm și încredere, chiar dacă ceea ce spuneau era uneori greșit. Nimic nu părea să-i demotiveze. Cu siguranță, toți acei copii au avut norcul ca în familie să li se cultive în nenumărate rânduri încrederea în sine.

Iată, în continuare, câteva idei cu privire la modul în care îi poți arăta copilului tău că ai încredere în el (ţine cont de faptul că este bine ca lauda să fie adresată în legătură cu o sarcină pe care a îndeplinit-o, nu la modul general….mai pe larg despre lauda poți citi aici – laudele care ranesc vs laudele care ocrotesc sentimentele copilului tau):

Pentru copilul de un an:

Încurajează-l să mănânce singur.

„Bravo, Maria! Ai reusit să duci linguriţa la gură, singură! Mama/tata este tare mandră/u de tine!”

Încurajează-l  să urmeze anumite îndrumări simple.

„Vino la mama/tata! Bravo, ai fost curajos să faci asta de unul singur!”

Cere-i să îți aducă diferite obiecte.

„Adu-mi te rog, ursuletul! Bravo, poti face şi lucruri care par a fi mai grele!”

Pentru copilul de doi ani:

Încurajează-l să se îmbrace, să se spele şi să meargă la toaletă singur, spunându-i: 

„Poţi să faci acest lucru singur!”

Apreciază copilul atunci când  manifestă iniţiativa de a îndeplini el însuşi anumite activităţi. 

„Ai fost curajos/descurcăreţ şi ai făcut totul de unul singur”

Lasă-l să participe la activităţi de grup. 

„Ai avut incredre atunci când te-ai prezentat noului tău coleg de joaca”.

Pentru copilul de trei ani:

Ascultă ce are de spus şi arată-i că-l iei în serios.

„Pari a fi foarte încrezător când povesteşti. Felicitari, se vede că te pasionează!”

Lasă-l să răspundă la întrebări (evitaţi să răspundeţi în locul lui).

„Tu ce parere ai? Cum crezi ca aș raspunde eu în locul tău? Cum crezi că ar răspunde eroul tău preferat?”

Întreabă-l ce i-ar plăcea să facă.

„Azi e sâmbata. Am putea vizita gradina zoologica sau am puteam merge în parc. Ţie cum ţi-ar plăcea să ne petrecem timpul liber?”

Întreabă-l ce cântece i-ar plăcea să cânte dându-i câteva opţiuni din care să aleagă.

Pentru copilul de patru ani:

Permite-i să-i înveţe pe alţi copii:

„Andrei, hai să îţi arăt cum funcţionează noua mea jucărie”.

Încurajează-l să-si rezolve singur problemele, indiferent dacă acestea sunt de natură intelectuală sau socială, cautăi să-i oferi suport emoţional în timp ce îl asculţi. 

„Înţeleg că te-ai simţit nedreptăţit atunci când educatoarea te-a pedepsit”

Încurajează-l  să deseneze singur şi să se implice în activităţi creative.

Dă-i ocazia să îndeplinească diferite comisioane simple.

Pentru copilul de cinci ani – nouă ani: 

Spune-i:

„Ştiu că nu vrei să faci acest lucru, dar am nevoie de ajutor şi ştiu că mă pot bizui pe tine să mă ajuţi”.

Lasă-l să îți cânte cântecele şi să spună poveştile pe care le inventează singur. 

Bucură-te alături de el de farmecul si ineditul lucrurilor mărunte. 

„Ce formă îți pare că are norul ăla?”, „Care crezi că este povestea acestei frunze?”

Permite-i să-şi planifice, să-şi realizeze şi să-şi evalueze singur metodele de învăţare.

Pentru copiii mai mari de nouă ani:

Ascultă mai mult și vorbește mai puțin!

A-l asculta înseamnă să nu-l întrerupi, să nu tragi concluzii pripite, să nu-i faci morală, să nu-i ții predici.
Poți îndemna copilul să vorbească punându-i întrebări deschise ( de tipul „Spune-mi ce crezi despre…”), înclinând capul spre a îi arăta că-l înțelegi, păstrând tăcearea când face o pauză să răsufle sau să se gândească la ce urmează să spună, rostind încurajări de genul:

„spune-mi mai departe”, păstrând contactul vizual.

Încurajează-ți copilul să vorbească depre deciziile dificile pe care trebuie să le ia. Ai putea să-i spui:

„Cum te pot ajuta?”; „Poți să-mi spui ce opțiuni crezi că ai?”; „Hai să îți explic cum procedez eu când iau hotărâri”.

Încurajează-ți copilul să se implice în diverse activități; vorbește cu el despre reacțiile în situațiile de nereușită și despre cum să le faci față. Spune lucruri ca:

„Încearcă! Altfel te vei întreba mereu dacă ai fi izbutit”.; „Am încercat să fac multe lucruri fără să am succes, dar acele eșecuri m-au învățat câte ceva despre mine și despre cum să reușesc data viitoare. Ar putea fi la fel ți in cazul tău.”

Încearcă să-ți formulezi nemulțumirile constructiv. Folosește exprimări de genul:

„Hai să vedem ce ai făcut și să-mi spui dacă ești de părere că ți-ai dat toată silința.”; „Putem discuta despre ceea ce ai făcut? Aș vrea să-ți cunosc motivele.”

Laudă-ți copilul descriind ceea ce a realizat, un simplu bravo nu îi dezvoltă încrederea în sine. 

„Bravo, casa are ferestre, copacul este plin de fructe, ai reuşit să aduci găletuşa etc.”!

Comunicand cu copiii noștrii şi apreciind realizările lor concrete le confirmăm că sunt valoroşi şi capabili de reuşită. Astfel, ei au toate şansele să dezvolte, în timp, obiceiuri mentale pozitive, precum:

  • Acceptarea necondiţionată de sine: „Sunt o persoană plăcută şi bună la foarte multe lucruri”. 
  • Asumarea riscurilor: „Nu este nicio problemă dacă greşesc atunci când încerc să fac ceva nou.” 
  • Independenţa: „Este bine să spun ceea ce simt şi gândesc. Nu trebuie să mă las condus de colegii mei atâta timp cât nu sunt de acord cu ei.” 
  • Gandirea de tip POT REUSI: „Pot face chiar şi lucrurile dificile.”

Dacă ideile de mai sus te inspiră, te invit să le pui în practică. S-ar putea să nu dorești să le folosești ca atare; de fapt, ai putea să le parafrazezi și să le schimbi, așa încât să fie potrivite pentru copilul tău și pentru realția voastră. Așadar, să nu crezi că tot ce am scris este literă de lege! 

În final, îți recomand câteva cărţi care ilustrează personaje caracterizate de încredere: Căsuta din oală, „Mica Sirenă”, „Aventurile lui Pinocchio”, „Degeţica”, „Fram ursul polar”

Bine de știut!

Consideră aceste idei ca pe un început, nu ca pe un final. Îți promit că voi reveni și cu alte idei legate de acest subiect.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone

May 12, 2015
Cum îi cultivi încrederea în sine copilului tău?

Cum îi cultivi încrederea în sine copilului tău?

Dacă te invit să te gândeşti la anii copilăriei tale, îţi aduci cu siguranţă aminte de câțiva colegi/prieteni/cunoscuți care păreau mereu siguri pe ei, care parcă aveau mereu răspunsuri la orice, care răspundeau plini de entuziasm și încredere, chiar dacă ceea ce spuneau era uneori greșit. Nimic nu părea să-i demotiveze. Cu siguranță, toți acei copii au avut norcul ca în familie să li se cultive în nenumărate rânduri încrederea în sine.
May 11, 2015
Copilul-tau-nu-coopereaza-2

Copilul tau nu coopereaza? 5 masuri ca sa il stimulezi sa comunice

Cum este bine să reacționez când copilul meu are un comportament nepotrivit? Cum este bine să reacționez când trece printr-un moment greu ( la școală, în relația cu prietenii)? Cum să-mi exprim nemulțumirile astfel încât să nu-i rănesc stima de sine? Cum să-mi învăț copilul să-și mențină autocontrolul în situații stresante? Sunt întrebări pe care ni le punem mulți dintre noi, părinții de astăzi. „Copiii învață din ceea ce trăiesc” – dacă pornim de la premisa că acest lucru este adevărat, trebuie să ne învățăm copiii că:
May 7, 2015
Cum putem crește motivația copilului pentru învățare?

Cum putem crește motivația copilului pentru învățare?

Pentru a progresa, copiii au nevoie să se simtă încurajați, acceptați, îndrumați și ghidați pentru a face față ”dificultăților” inerente vieții de școlar. Pentru a ajuta copiii să obțină rezultate tot mai bune și pentru a-i motiva, trebuie să-i ajutăm să-și satisfacă în mod concret nevoile, să acționeze în conformitate cu propriile valori, să-și manifeste punctele de vedere, opiniile și dorințele. Ca părinte trebuie să-ți înveţi copilul să nu renunțe, să persevereze în realizarea sarcinilor școlare, să analizeze și să conștientizeze consecințele comportamenelor sale.
May 4, 2015
Copilul meu nu-și face temele

Copilul meu nu-și face temele. 10 strategii ca sa-l motivezi

„Mami, îmi fac temele puțin mai târziu”. „Mami, mă doare burtica acum…stau puțin în pat și apoi mă apuc de teme”. „Am prea mult teme și nu îmi place deloc să fac teme”. „De ce trebuie să avem atâtea teme?”. „Vreau să mă mai joc puțin”. Dacă ai un copil școlar ai auzit măcar o dată una din afirmațiile de mai sus. Este o realitate că în ziua de azi copiii se plâng foarte des legat de cantitatea mare a temelor, de timpul alocat acestora și de nevoia continuă de a se juca mai mult, de a a-și petrece timpul altfel decât făcând ”nesfârșitele teme”.