Imaginați-vă pentru o clipă cum ar fi să fim părinții perfecți ai unor copii, evident, perfecți?! Într-o astfel de lume nu ar exista părinți îngrijorați, frustrați sau dezamagiți de comportamentele neadecvate ale copiilor. Din fericire, părinții și copiii sunt ființe umane ce au sentimente, așteptări, vise, convingeri și opinii, fapt ce-i face …..nu tocmai perfecți.

Cotidianul meseriei de părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție. Iar reacția nu e lipsită de consecințe, ea influențează, în bine sau în rău, personalitatea și stima de sine a copilului.

Mai jos vei gasi șase afirmații pe care să nu le spui niciodată si care afectează stima de sine a copilului tau:

1. Mai bine nu existai în viața mea;

Nici un copil nu ar trebui sa fie expus unui asemenea comentariu.
Oricât de furios sau dezamăgit ai fi de comportamentul copilul tău un astfel de comentariu nu este justificat. Această afirmație nu răneșe doar sentimentele copilului tău (acesta simțindu-se respins și negat ca individualitate), ci are efecte negative asupra personalității în devenire și pentru stima de sine a copilului.

2. Dacă nu mergi acum, te las aici!

Copiii nu înțeleg noțiunea timpului ca un adult.
Această afirmație trezește frică și teamă de abandon. Dacă știi deja că micuțul tău întampină dificultăți când trebuie să se despartă de tine, facând afirmații de acest fel îi vei întări teama și sentimentul de nesiguranță. Caută sa descoperi ce anume îl reține pe copil, care este nevoia din spatele comportamentului și explicăi motivele pentru care trebuie să plecați dintr-un anumit loc.

3.  Nu faci niciodată ce îți cer!

Când faci această afirmație iar și iar, copilul tău va ajunge să creadă că nu este în stare să facă nimic cum trebuie.
Și uite așa, va începe copilul să-și spună: „de ce să mă mai străduiesc, oricum nu fac ce trebuie”…O afirmație care ar motiva copilul să facă anumite lucruri ar putea fi: „Mă aștept sa faci lucrul asta: așa sau așa”.

Fii clar și concis atunci când îi ceri copilului să facă ceva. Autoritatea cere concizie altfel stima de sine a copilului va avea de suferit. Folosește cuvinte puține și vei vedea cât de cooperant poate fi un copil.

Nu uita! Adesea, un strop de umor face cât o tona de cuvinte.

4. Mi-ar plăcea să fii și tu la fel de ascultător / ascultătoare ca fratele tău / colegul tău / prietenul tău;

Nimănui nu-i place să fie comparat cu altcineva.
Cum ar fi ca șeful tău să te compare permanent cu un alt coleg, să auzi zi de zi cât de deosebit si competent este în comparație cu tine?! Pff……tind să cred că nu ar fi prea plăcut pentru tine. Aceste afirmații nu fac decât să trezească copilului sentimente de nesiguranță, inadecvare și să încurajeze rivalitatea dintre frati/ colegi/prieteni. Un copil care este comparat în permanență cu alt copil se va simți descurajat în a încerca activități noi, având în permanență gândul că nu este suficient de bun. In loc de a compara copiii între ei, căutați să-i încurajați pentru ceea ce au ei diferit confirmându-le, astfel, valoarea personală.

5. Tatăl tău / mama ta este de vină!

Discreditarea unuia dintre părinți în fața copilului, mai ales când părinții sunt separați, împovărează copilul cu griji și gânduri care nu-și au locul în sufletul și mintea lui.
Neînțelegerile și reproșurile se rezolvă la nivelul adulților, copilul nu are nicio vină că relația voastră a fost sau este umbrită de neputințe. Oricât de multe ați avea de reproșat partenerului, nu o faceți niciodată împovărând copilul cu convingerile și nemulțumirile voastre. Copilul se poate simti nesigur, confuz și neiubit, iar stima de sine a copilului va retrograda.

6. Nu ne permitem asta.

Spunându-i copilului tău des că nu vă puteți permite anumite lucruri, va sfârși crezând că și fericirea ți-o poți permite doar dacă ai bani.
De asemenea, pot ajunge la concluzia că întâmpinați probleme financiare, ceea ce poate fi adevărat sau nu. Acest tip de afirmații nu vor învăța copilul ce înseamnă responsabilitatea.

De multe ori părinții nu-și dau seama că remarcile lor pot afecta personalitatea în formare, încrederea copilului în sine, în părinți și în societate, în general. Părinții își vor copiii în siguranță și mulțumiți. Nici un părinte nu încearcă deliberat să-si transforme copilul într-un adult neîncrezător, timid, temător, antipatic ori nerespectuos. Secretul unei relații armonioase părinte-copil, constă într-o comunicarea sinceră a emoțiilor și trăirilor.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone
April 22, 2015
6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

Imaginați-vă pentru o clipă cum ar fi să fim părinții perfecți ai unor copii, evident, perfecți?! Într-o astfel de lume nu ar exista părinți îngrijorați, frustrați sau dezamagiți de comportamentele neadecvate ale copiilor. Din fericire, părinții și copiii sunt ființe umane ce au sentimente, așteptări, vise, convingeri și opinii, fapt ce-i face …..nu tocmai perfecți. Cotidianul meseriei de părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție. Iar reacția nu e lipsită de consecințe, ea influențează, în bine sau în rău, personalitatea și stima de sine a copilului. Mai jos vei gasi șase afirmații pe care să nu le spui niciodată si care afectează stima de sine a copilului tau:
April 20, 2015
fobiile

Fobiile – tulburarile fobic – anxioase

„Inima mea incepe sa bata atat de repede incat pare ca are de gand sa explodeze. Gatul imi este stramtorat si eu nu mai pot respira din cauza unui nod in gat, asa incat am inceput sa ma sufoc. Mainile imi tremura, ma simt ametit, imi pierd echilibrul, trebuie sa ma sprijin de mobila sau sa ma plimb, dar cu teama ca voi cadea. Stiu ca o sa mor. Vreau sa fug dar nu stiu unde”. Cuvintele de mai sus descriu ceea ce simte o persoana cu fobii cand se confrunta cu un obiect, o situatie de care el se teme. Fobia se refera la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situatii care provoaca frica. Fobia este frica specifica, intensa, declansata de un obiect sau o situatie, care nu au prin ele insele un caracter periculos, cu caracter irational recunoscut ca atare si care nu poate fi controlat volitiv.
April 17, 2015
fobia-sociala

Fobia sociala

Fobia sociala se caraterizează prin frica excesivă de a fi umilit sau a se simţi jenat în diverse situaţii sociale, cum ar fi: vorbitul în public, vorbitul la telefon, urinatul în toalete publice (aşa numită „vezica ruşinoasă”), mersul la întâlnire, mâncatul în locuri publice. Când fobia sociala se extinde la aproape toate situaţiile sociale, ea devine generalizată, cu un grad extrem de disfuncţionalitate şi este foarte greu de diferenţiat de tulburarea de personalitate evitantă (anxioasă). Elementul esenţial al fobiei sociale îl constituie frica persistentă şi marcată de situaţiile sociale sau de performanţă în care poate surveni o punere în dificultate. Expunerea la situaţia socială sau de performanţă provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios imediat.
April 16, 2015
Anxietatea

Anxietatea – Tulburarile anxioase la copil

Studiile de specialitate arată că tulburarea de anxietate este una dintre cele mai frecvente probleme psihologice cu care se confruntă copilul. Tulburările de anxietate care pot fi diagnosticate sunt întâlnite la aproximativ unu din zece copii, deşi fricile de intensitate mai scăzută, dar care afectează totuşi copilul, apar mult mai frecvent. Teama, îngrijorarea şi anxietatea se manifestă în diferite forme la copil. Toţi copiii traversează perioade în care simt frică, îngrijorare şi anxietate, acest lucru fiind o etapă normală în anumite stadii ale dezvoltării. Unele temeri sunt fireşti şi specifice vârstei, dar atunci când anxietatea se manifestă prin temeri şi îngrijorări excesive, copilul este în permanenţă nervos şi tensionat, ar fi indicat să ne aplecăm asupra copilului şi să-l ajutăm în a depăşi şi a da un sens constructiv episoadelor anxioase.