Trăind în secolul vitezei, dragi părinţi, ce petreceţi din ce în ce mai puţin timp cu copilul dumneavoastră, din dorinţa de a evita posibile conflicte depăşiţi limitele şi regulile impuse cândva în educatia copilului, spre a păstra o atmosfera plăcută şi caldă în mediul familial, fără să va daţi seama că această atmosferă va fi pertubată într-o zi de comportamente neacceptate de dumneavoastră.

“Autoritate” rămâne un subiect central în domeniul educaţiei. Deşi a devenit un subiect “la modă”, rămâne centrul de interes ce agită societatea actuală, în faţă numeroaselor modele familiale noi apărute şi a violenţei cotidiene manifestată de copii, care din ce în ce mai de tineri imită adulţii.

Unul din lucrurile pe care le spunem cel mai des copilului este “Să fii cuminte!”.
V-aţi întrebat vreodată dacă este şi eficient? Oare ce înţeleg copiii prin “a fi cuminte”? Este acelaşi lucru cu ce vrem noi să-i transmitem?

Am vrut să aflu răspunsul la ce înseamnă să fii cuminte şi i-am întrebat pe copii ce înseamnă asta. Bineînţeles că le-a fost dificil  să îmi răspundă, însă în general ei răspund cu: „a sta cuminte”(adică a nu se mişcă din locul indicat de autoritate), „a-i asculta pe părinţi”, în general. După cum vedeţi, nimic concret în educatia copilului, ci doar ceva general, ambiguu, şi fără nici o eficientă educativă. Aşa că dacă vă imaginaţi că va şti să nu sară în pat când îi spuneţi  “să fii cuminte”, veţi fi foarte dezamăgiţi.

Pentru a-i determina pe copii să respecte regulile date de dumneavoastră, ei trebuie să se simtă înţeleşi, ascultaţi şi ceea ce este foarte important să învăţaţi să vorbiţi pe limba lor, adică la nivelul lor de înţelegere în termeni concreţi, făcând referinţă la comportamentul aşteptat într-o maniera directă, de ex.: „Mă aştept să-ţi faci patul”, „Vei merge în camera ta şi îţi vei strânge jucăriile”, evitând termenii generali, „Fii un copil ascultător”, „Fii bun” etc.

Iată mai jos câţiva paşi care să va ajute în a reuşi să oferiţi reguli şi limite în educatia copilului dumneavoastră într-o manieră sănătoasă:

Pasul1. STABILIREA REGULILOR

Trebuie să stabiliţi ce reguli doriţi a fi respectate de fiecare  membru al familiei. Părinţii au o părere generală despre ce anume vor de la copii, însă când vine vorba de lucruri concrete în educatia copilului lor, le este mai greu să le spună. Însă copiii nu înţeleg decât lucrurile concrete, aşa că va trebui să învăţăm să evităm generalităţile şi să le spunem exact ce dorim de la ei.

Pentru asta împărţiţi regulile pe domenii în funcţie de activităţile copilului: reguli pentru acasă, reguli pentru grădiniţă/şcoală, reguli cu prietenii. Pentru fiecare categorie faceţi o listă cu reguli (nu mai mult de 6) pe care doriţi să le respecte. Nu menţionaţi regulile care deja sunt respectate.

Pasul 2 – REALIZAREA REGULILOR împreună cu familia

Este important ca lista în ceea ce priveşte respectarea regulilor să fie realizată împreună cu copilul şi părinţii acestuia, deoarece deseori ce este important pentru un părinte este mai puţin important pentru altul. Dacă nu faceţi acest lucru, copilul, cu fina lui intuiţie, va şti să se eschiveze de reguli, fugind la celălalt părinte.
Copilul se va coaliza cu părintele indulgent, iar cel care doreşte ca regulile să fie respectate, devine părintele exigent şi „rău”.

Pasul 3 – FORMULAREA REGULILOR în termeni pozitivi

Formulati regulile în termeni pozitivi.
Suntem obişnuiţi să începem orice regulă cu NU ( „nu ţipa!”, „nu te bate!”, „ nu alerga!”)
Copilul înţelege că nu are voie să facă ceva, dar încă nu este capabil să găsească singur alternative de comportament în respectiva situaţie.

De exemplu în loc de „Nu ţipa” îi putem spune „Vorbeşte mai încet”, în loc de „Nu te bate” putem să îi spunem „Joacă-te cu ceilalţi copii”, etc. Poate fi dificil la început, însă dacă copilul va primi indicaţii în loc de interdicţii, va fi mult mai liniştit şi va şti exact ce are de făcut.

Pasul 4 – EXPLICAREA REGULILOR

Este important să i se explice copilului de ce anume este dată o regulă.

Când li se explică copiilor de ce anume vrem ca ei să respecte anumite reguli, le arătăm că suntem fiinţe logice, şi nu le interzicem ceva numai de dragul de a spune nu. Explicaţiile reprezintă calea prin care copilul înţelege că trăieşte într-o lume ordonată şi logică. În lipsa lor, copilul nu înţelege de ce trebuie să urmeze anumite instrucţiuni, şi crede că a pune o regulă este o formă de control asupra lor.

Când explicăm o regulă, copilul se simte important ştiind că părinţii îl responsabilizează şi îl tratează că pe cineva care este capabil să înţeleagă.
În felul ăsta nici nu va fi tentat să le încalce în absenţa noastră.

Gândiţi-va la explicaţii cât mai naturale, şi bazate în principal pe consecinţe logice. De exemplu:
”Dacă nu îţi pui laptele în frigider el se va strica.”, „Dacă îţi laşi jucăriile în parc ele pot să dispară.”, „Dacă îl loveşti pe George el nu se va mai juca cu tine.”

Este important ca aceste explicaţii să nu se bazeze pe argumente emoţionale de tipul “o faci pe mama să plângă”, “mama se supără”, sau pe generalităţi de tipul “că aşa e frumos” , “că aşa e bine”, sau “că aşa spun eu”.  De asemenea este important să ne referim la consecinţele pe termen scurt şi nu lung, pentru că le este greu să le înţeleagă (de exemplu “Fă-ţi temele ca să fii doctor”).

Pasul 5 – VERIFICAREA ÎNȚELEGERII REGULILOR

Verificaţi dacă a înţeles explicaţia primită, punându-l să  mai explice încă o dată cu cuvintele lui ce a înţeles.

Pasul 6 – ASIGURAREA RESPECTĂRII REGULILOR

Asiguraţi-va că toată lumea din imediată vecinătate a copilului respectă regulile.

Cred că aţi observat că dacă dumneavoastră le cereţi să facă ceva ce voi înşivă nu faceţi, imediat veţi fi traşi la răspundere de copii. Puterea exemplului este aşa de mare la copii încât uneori nici nu trebuie să le mai spunem anumite lucruri, pentru că dacă noi le facem, ei ne imită şi le fac şi ei.

Pasul 7 – ÎNTĂRIREA AUTORITĂȚII REGULILOR

După ce copilul şi-a însuşit regula, nu o mai repetăm de fiecare dată, pentru că ne pierdem autoritatea. Unii părinţi spun de zeci de ori pe zi aceleaşi reguli şi explicaţii, însă efectul în loc să crească este tot mai scăzut. Când observăm că cel mic încalcă regula, îi putem spune că deja ştie foarte bine ce are de făcut şi că circul pe care îl face nerespectând regula nu îi foloseşte la nimic.

De multe ori părinții nu-și dau seama că remarcile lor pot afecta personalitatea în formare, încrederea copilului în sine, în părinți și în societate, în general. Părinții își vor copiii în siguranță și mulțumiți. Nici un părinte nu încearcă deliberat să-si transforme copilul într-un adult neîncrezător, timid, temător, antipatic ori nerespectuos. Secretul unei relații armonioase părinte-copil, constă într-o comunicarea sinceră a emoțiilor și trăirilor toate aplicate în educatia copilului.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone
April 23, 2015
Limitele si regulile in educatia copilului tau

Limitele si regulile in educatia copilului tau

Trăind în secolul vitezei, dragi părinţi, ce petreceţi din ce în ce mai puţin timp cu copilul dumneavoastră, din dorinţa de a evita posibile conflicte depăşiţi limitele şi regulile impuse cândva în educatia copilului, spre a păstra o atmosfera plăcută şi caldă în mediul familial, fără să va daţi seama că această atmosferă va fi pertubată într-o zi de comportamente neacceptate de dumneavoastră. “Autoritate” rămâne un subiect central în domeniul educaţiei. Deşi a devenit un subiect “la modă”, rămâne centrul de interes ce agită societatea actuală, în faţă numeroaselor modele familiale noi apărute şi a violenţei cotidiene manifestată de copii, care din ce în ce mai de tineri imită adulţii. Unul din lucrurile pe care le spunem cel mai des copilului este “Să fii cuminte!”. V-aţi întrebat vreodată dacă este şi eficient? Oare ce înţeleg copiii prin “a fi cuminte”? Este acelaşi lucru cu ce vrem noi să-i transmitem?
April 22, 2015
6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

Imaginați-vă pentru o clipă cum ar fi să fim părinții perfecți ai unor copii, evident, perfecți?! Într-o astfel de lume nu ar exista părinți îngrijorați, frustrați sau dezamagiți de comportamentele neadecvate ale copiilor. Din fericire, părinții și copiii sunt ființe umane ce au sentimente, așteptări, vise, convingeri și opinii, fapt ce-i face …..nu tocmai perfecți. Cotidianul meseriei de părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție. Iar reacția nu e lipsită de consecințe, ea influențează, în bine sau în rău, personalitatea și stima de sine a copilului. Mai jos vei gasi șase afirmații pe care să nu le spui niciodată si care afectează stima de sine a copilului tau: