Aud foarte des, în ultimul timp, copiii spunându-mi:

„I-am spus lui mami, dar nu mă ascultă”; „Mami a zis că o să-mi treacă supărarea pe Sara, dar mie nu-mi trece!”; „Tati se uită la televizor și nu înțelege…îmi spune doar: bine, bine…da…da…nu”; „Mami mi-a zis: vorbesc la telefon acum, vorbim puțin mai târziu”……

Mulți copii nu se simt ascultați de adulții din jurul lor.

În cazul copiilor mici, acest lucru poate duce la apariția crizelor de furie și angoasă, deoarece ei nu au suficiente cuvinte în vocabular pentru a exprima ce simt.

Îmi aduc aminte de o mămica ce a venit în terapie cu copilul ei de 4 ani și jumătate, deoarece avea frecvent crize de furie, iar ea simțea că își iese din fire și nu găsea soluții să-i gestioneze crizele. Pentru că unui copil îi este mai ușor să se exprime prin intermediul desenului, le-am cerut să realizeze un desen care să reprezinte ce-i supără pe unul la celălalt.

desenMama a desenat imediat un copil furios care se afla întins pe o podea.
Copilul, s-a uitat o clipă la mama sa și apoi a desenat și el un copil aflat pe jos cu mama lângă el. I-am cerut mamei să-i spună copilului din imagine ce o supără:

„Nu îmi place când țipi și te dai cu fundul de podea. Nu știu cum să te ajut…nu știu ce să fac”.

Apoi, i-am cerut copilului să vorbească cu mama din imagine:

„Nu-mi place când țipi la mine…nu mă  asculți niciodată…”

( punând întrebări de clarificare am aflat de la copil că mama îi ceruse să strângă jucăriile de pe masă, el a încercat să-i explice că unele erau puse acolo de fratele lui, dar mama nu a părut că-i dă atenție și a început să ridice tonul la el, atunci el a început să țipe și s-a trântit pe podea…).

Acest tip de scenariu se repetă în multe familii, din diferite motive. După o perioada, mama a sunat și mi-a spus că în ultimul timp crizele fiului său au scăzut foarte mult în intesitate, era convisă că acest lucru se întâmplase pentru că  învățase să-și asculte copilul.

În general copiii, cooperează cu adultul atunci când se simt ascultați și sentimentele le sunt recunoscute.

Într-o zi copilul meu a venit de la grădiniță și a început să se plângă de o situație în care  s-a simtit nedreptățit. Firesc, mi-a venit să intervin și să-l ajut să găseasca o soluție. În schimb, „mi-am mușcat limba” și doar am ascultat, după ce a povestit în întregime evenimentul a zis: „mă simt mai bine acum..”, apoi a început să se joace.

Îi poți arăta copilului tău că-l asculți, astfel:

  • Fii prezent – conectează-te!
    Nu-ți lăsa mintea să caute răspunsuri. Blochează-ți orice gând sau îngrijorarea….rămâi conectat la copilul tău.
  • Respectă-i ritmul povestirii, nu-l grăbi
    …așează-te la nivelul lui. Dacă copilul stă în picioare, stai și tu în picioare. Dacă copilul stă pe podea, așează-te lângă el. Daca nu are astâmpăr, nu-i da atenție. Probabil este anxios sau furios. Doar fii prezent…rămâi lăngă el.
  • Confirmă-i, din când în când, fără să fi intruziv, că-l asculți, repetând:
    „Hmmm….Mihai te-a lovit”.
  • Cere clarificări (dacă nu ești sigur că ai înțeles, nu pretinde că ai înțeles):„Am înțeles că…… așa-i?”.
  • Fii natural, folosește un ton normal
    …nu folosi vocea de profesor sau de părinte binevoitor…sau o voce ironică. Ia tot ce spune copilul în serios!
  • Atenție la limbaj! Folosește cuvinte pe care copilul le înțelege.
  • Folosește gesturi, expresii faciale, spune din când în când:
    “Hmmm…Mmmm…Da…”, pentru a-i arăta că asculți. Fii prezent!
  • Nu-i ține prelegeri… nu-i da explicații… nu încerca să rezolvi nimic, doar ascultă!
    Mai târziu îi poți spune: „Știi, mă gândeam la ceea ce mi-ai spus, și mă întrebam dacă ar fi ok pentru tine să auzi ce gândesc și simt în legătură cu ceea ce mi-ai spus?”.
  • Fii atent la gesturile copilului, la privire, la mișcări și la tonul vocii ca să înțelegi mai ușor ce simte. Subliniază ce ai observat legat de cum se simte, dar dacă copilul neagă , acceptă fără alte explicații:
    „Îmi pare că ești foarte furios din cauza asta”. „Nu, nu sunt”. ”Oh, ok!”
  • Nu pune întrebări despre cum se simte, pur și simplu fă afirmații:
    „Pun pariu că asta chiar te-a întristat…”. „Văd că te-a înfuriat faptul că tatăl tău nu a vrut să te ducă la Zoo”. Dacă afirmațiile tale nu sunt corecte, copilul te va corecta.
  • Pentru a ajuta copilul să comunice ce simte folosiți-vă de păpuși, simboluri, imagini, plastelină, creați povești împreună și veți fi uimiți de descoperirile făcute.
    Dar, nu uitați! Nu criticați, nu evaluați…doar ascultați!

Bine de știut!

Din pricina forței ei distrugătoare, furia are parte de o „reclamă” foarte proastă.

Cu toate acestea, copilul trebuie să înțeleagă că furia, pe care o experimentăm cu toții, este o emoție perfect normală, și că doar furia scăpată de sub control poate avea consecințe nedorite.

 De obicei, copiii devin furioși în trei situații:

  1. Când se consideră atacați – fizic sau verbal – , mânia îi stimulează să reacționeze.
  2. Copiii devin adesea furioși și frustrați când sunt împiedicați să-și atingă obiectivele.
  3. Copiii se enervează ușor în situațiile în care consideră că drepturile le-au fost încălcate.

Ascultându-ți copilul în mod autentic, vei construi cu el o relaţie bazată pe încredere şi respect. Beneficiile pe termen lung ale unei comunicări adecvate dintre tine şi copil vor fi evidente inclusiv în perioada adolescenţei. Copiii care au încredere în părinţii lor pot să-şi comunice gândurile şi emoţiile fără teama de a fi judecaţi sau învinovăţiţi.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone

May 14, 2015
Arata-i-copilului-tau-ca-il-asculti

Fii un părinte prezent! Arata-i copilului ca il asculti

Mulți copii nu se simt ascultați de adulții din jurul lor. În cazul copiilor mici, acest lucru poate duce la apariția crizelor de furie și angoasă, deoarece ei nu au suficiente cuvinte în vocabular pentru a exprima ce simt. Îmi aduc aminte de o mămica ce a venit în terapie cu copilul ei de 4 ani și jumătate, deoarece avea frecvent crize de furie, iar ea simțea că își iese din fire și nu găsea soluții să-i gestioneze crizele. Pentru că unui copil îi este mai ușor să se exprime prin intermediul desenului, le-am cerut să realizeze un desen care să reprezinte ce-i supără pe unul la celălalt. Mama a desenat imediat un copil furios care se afla întins pe o podea.Copilul, s-a uitat o clipă la mama sa și apoi a desenat și el un copil aflat pe jos cu mama lângă el. I-am cerut mamei să-i spună copilului din imagine ce o supără: „Nu îmi place când țipi și te dai cu fundul de podea. Nu știu cum să te ajut...nu știu ce să fac”. Apoi, i-am cerut copilului să vorbească cu mama din imagine: „Nu-mi place când țipi la mine...nu mă asculți niciodată...” ( punând întrebări de clarificare am aflat de la copil că mama îi ceruse să strângă jucăriile de pe masă, el a încercat să-i explice că unele erau puse acolo de fratele lui, dar mama nu a părut că-i dă atenție și a început să ridice tonul la el, atunci el a început să țipe și s-a trântit pe podea...). Acest tip de scenariu se repetă în multe familii, din diferite motive. După o perioada, mama a sunat și mi-a spus că în ultimul timp crizele fiului său au scăzut foarte mult în intesitate, era convisă că acest lucru se întâmplase pentru că învățase să-și asculte copilul.
May 12, 2015
Cum îi cultivi încrederea în sine copilului tău?

Cum îi cultivi încrederea în sine copilului tău?

Dacă te invit să te gândeşti la anii copilăriei tale, îţi aduci cu siguranţă aminte de câțiva colegi/prieteni/cunoscuți care păreau mereu siguri pe ei, care parcă aveau mereu răspunsuri la orice, care răspundeau plini de entuziasm și încredere, chiar dacă ceea ce spuneau era uneori greșit. Nimic nu părea să-i demotiveze. Cu siguranță, toți acei copii au avut norcul ca în familie să li se cultive în nenumărate rânduri încrederea în sine.
May 11, 2015
Copilul-tau-nu-coopereaza-2

Copilul tau nu coopereaza? 5 masuri ca sa il stimulezi sa comunice

Cum este bine să reacționez când copilul meu are un comportament nepotrivit? Cum este bine să reacționez când trece printr-un moment greu ( la școală, în relația cu prietenii)? Cum să-mi exprim nemulțumirile astfel încât să nu-i rănesc stima de sine? Cum să-mi învăț copilul să-și mențină autocontrolul în situații stresante? Sunt întrebări pe care ni le punem mulți dintre noi, părinții de astăzi. „Copiii învață din ceea ce trăiesc” – dacă pornim de la premisa că acest lucru este adevărat, trebuie să ne învățăm copiii că:
May 7, 2015
Cum putem crește motivația copilului pentru învățare?

Cum putem crește motivația copilului pentru învățare?

Pentru a progresa, copiii au nevoie să se simtă încurajați, acceptați, îndrumați și ghidați pentru a face față ”dificultăților” inerente vieții de școlar. Pentru a ajuta copiii să obțină rezultate tot mai bune și pentru a-i motiva, trebuie să-i ajutăm să-și satisfacă în mod concret nevoile, să acționeze în conformitate cu propriile valori, să-și manifeste punctele de vedere, opiniile și dorințele. Ca părinte trebuie să-ți înveţi copilul să nu renunțe, să persevereze în realizarea sarcinilor școlare, să analizeze și să conștientizeze consecințele comportamenelor sale.