6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

6 afirmatii care afecteaza stima de sine a copilului

Imaginați-vă pentru o clipă cum ar fi să fim părinții perfecți ai unor copii, evident, perfecți?! Într-o astfel de lume nu ar exista părinți îngrijorați, frustrați sau dezamagiți de comportamentele neadecvate ale copiilor. Din fericire, părinții și copiii sunt ființe umane ce au sentimente, așteptări, vise, convingeri și opinii, fapt ce-i face …..nu tocmai perfecți.

Cotidianul meseriei de părinte presupune un șir nesfârșit de mici incidente, de conflicte periodice și de crize neașteptate care pretind o reacție. Iar reacția nu e lipsită de consecințe, ea influențează, în bine sau în rău, personalitatea și stima de sine a copilului.

Mai jos vei gasi șase afirmații pe care să nu le spui niciodată si care afectează stima de sine a copilului tau:

1. Mai bine nu existai în viața mea;

Nici un copil nu ar trebui sa fie expus unui asemenea comentariu.
Oricât de furios sau dezamăgit ai fi de comportamentul copilul tău un astfel de comentariu nu este justificat. Această afirmație nu răneșe doar sentimentele copilului tău (acesta simțindu-se respins și negat ca individualitate), ci are efecte negative asupra personalității în devenire și pentru stima de sine a copilului.

2. Dacă nu mergi acum, te las aici!

Copiii nu înțeleg noțiunea timpului ca un adult.
Această afirmație trezește frică și teamă de abandon. Dacă știi deja că micuțul tău întampină dificultăți când trebuie să se despartă de tine, facând afirmații de acest fel îi vei întări teama și sentimentul de nesiguranță. Caută sa descoperi ce anume îl reține pe copil, care este nevoia din spatele comportamentului și explicăi motivele pentru care trebuie să plecați dintr-un anumit loc.

3.  Nu faci niciodată ce îți cer!

Când faci această afirmație iar și iar, copilul tău va ajunge să creadă că nu este în stare să facă nimic cum trebuie.
Și uite așa, va începe copilul să-și spună: „de ce să mă mai străduiesc, oricum nu fac ce trebuie”…O afirmație care ar motiva copilul să facă anumite lucruri ar putea fi: „Mă aștept sa faci lucrul asta: așa sau așa”.

Fii clar și concis atunci când îi ceri copilului să facă ceva. Autoritatea cere concizie altfel stima de sine a copilului va avea de suferit. Folosește cuvinte puține și vei vedea cât de cooperant poate fi un copil.

Nu uita! Adesea, un strop de umor face cât o tona de cuvinte.

4. Mi-ar plăcea să fii și tu la fel de ascultător / ascultătoare ca fratele tău / colegul tău / prietenul tău;

Nimănui nu-i place să fie comparat cu altcineva.
Cum ar fi ca șeful tău să te compare permanent cu un alt coleg, să auzi zi de zi cât de deosebit si competent este în comparație cu tine?! Pff……tind să cred că nu ar fi prea plăcut pentru tine. Aceste afirmații nu fac decât să trezească copilului sentimente de nesiguranță, inadecvare și să încurajeze rivalitatea dintre frati/ colegi/prieteni. Un copil care este comparat în permanență cu alt copil se va simți descurajat în a încerca activități noi, având în permanență gândul că nu este suficient de bun. In loc de a compara copiii între ei, căutați să-i încurajați pentru ceea ce au ei diferit confirmându-le, astfel, valoarea personală.

5. Tatăl tău / mama ta este de vină!

Discreditarea unuia dintre părinți în fața copilului, mai ales când părinții sunt separați, împovărează copilul cu griji și gânduri care nu-și au locul în sufletul și mintea lui.
Neînțelegerile și reproșurile se rezolvă la nivelul adulților, copilul nu are nicio vină că relația voastră a fost sau este umbrită de neputințe. Oricât de multe ați avea de reproșat partenerului, nu o faceți niciodată împovărând copilul cu convingerile și nemulțumirile voastre. Copilul se poate simti nesigur, confuz și neiubit, iar stima de sine a copilului va retrograda.

6. Nu ne permitem asta.

Spunându-i copilului tău des că nu vă puteți permite anumite lucruri, va sfârși crezând că și fericirea ți-o poți permite doar dacă ai bani.
De asemenea, pot ajunge la concluzia că întâmpinați probleme financiare, ceea ce poate fi adevărat sau nu. Acest tip de afirmații nu vor învăța copilul ce înseamnă responsabilitatea.

De multe ori părinții nu-și dau seama că remarcile lor pot afecta personalitatea în formare, încrederea copilului în sine, în părinți și în societate, în general. Părinții își vor copiii în siguranță și mulțumiți. Nici un părinte nu încearcă deliberat să-si transforme copilul într-un adult neîncrezător, timid, temător, antipatic ori nerespectuos. Secretul unei relații armonioase părinte-copil, constă într-o comunicarea sinceră a emoțiilor și trăirilor.

Daca ti-a placut acest articol te rugam sa il distribui:

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestShare on TumblrPrint this pageEmail this to someone
Carmen Vieru
Carmen Vieru
Psiholog cu drept de libera practica, consilier psihologic si psihoterapeut specializat in terapia copilului si a familiei. Specialitatea: Psihoterapie experientiala si a unificarii centrata pe adult-copil-cuplu-familie. Absolventa a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarile Psihologie si Pedagogie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *